Probabil distanța mică față de Zalău explică că fostul consilier guvernator Sebeș Antal,și-a construit conacul aici în Panic.Din păcate amintiri triste l-au legat de localitate,fiindcă aici a îngropat-o pe tânăra soție,Orgovany Julianna,care a trăit doar 21 de ani,date aflate de pe piatra funerară care există în biserică.
Din fericire administrația actuală a localității nu a lăsat conacul în paragină.A trecut printr-o reparație capitală,în urma căreia clădirea,străjuită pe trei laturi de coloane ce susțin acoperișul,și a recăpătat eleganța de odinioară și a devenit cămin cultural.Din curte putem remarca cât de bine a fost ales amplasamentul clădirii,admirând panorama ce se deschide asupra localității.
Conacul Sebeș este situat în satul Panic amplasat în centrul satului.Este singurul monument istoric din sat și totodată împreună cu biserica de lemn din Bocșița reprezintă monumentele istorice a comunei.
Sebeș Antal secretar de stat începe să construiască între anii 1814-1815 în stil baroc popular.Inițial Sebeș a planificat cu două etaje dar datorită faptului că soția moare în 1817,renunță la planul inițial și termină construirea clădirii în forma actuală.Această descoperire s-a aflat doar în anii 90 când odată cu renovarea clădirii se găsesc dovezi clare folosite pentru construirea clădirii,grinzi din stejar cu mărimi de 25x25 cm care în perioada respectivă înlocuia betonul și avea rol de șarpantă (planșeu).
Unele materiale de construcții erau transportate din Baciu județul Cluj,mai ales piatra din care s-au format stălpii care alcătuiesc părțile de Vest,Sud și de Nord a clădirii în număr de 19 stălpi în stil corinten.Talpa și coroana stălpurilor este cioplit din piatră,iar stâlpul este zidit rotund din cărămidă și tencuit.Sub clădire se află beciul în care accesul s-a realizat doar din exterior.Între anii 1815-1920 în beci au existat trei intrări.În curtea clădirii a mai existat și un alt beci care era acoperit cu pământ.Datorită timpului s-a surpat și nu mai există.
De la Sebeș Antal conacul moștenește fiul său Sebeș Ferenc care a rămas unic moștenitor datorită că tatăl său nu s-a căsătorit după moartea soției.Ferenc va avea un singur fiu Laszlo care însă nu se va căsători și lasă fără moștenitor conacul.Acest fapt se datorează faptului că Laszlo se va îmbolnăvi psihic,însă nu se știe exact din ce motiv sau din ce cauză.Ce se știe că a urmat academia maritimă din Fiune/Rieca de unde a ajuns acasă cu problemele psihice.
În 1959 la vârsta de 70 de ani a murit,în urma lipsei de moștenitor conacul a ajuns la administrația locală care până în 1998 a folosit pentru toate necesitățile localnicilor.În această perioadă în conac era:cămin cultural,magazin alimentar,dispensar medical,sediul C.A.P.,depozit,școală,grădiniță.
După 1990 acoperișul cedează,consiliul local însă reușește să obțină fonduri de la Ministerul Culturii,Direcția Națională a Monumentelor Istorice,printr-un proiect pentru renovare, în a două fază se și renovează clădirea interior și exterior.Datorită renovării rolul final a conacului a rămas cămin cultural care dă loc nunților și diferitelor evenimente culturale.
Familia Sebeș avea cea mai mare bibliotecă privată din regiune.În anii 50 servitorii,analfabeții ai regimului communist au scos cărțile în curte și au dat foc,neținând cont de faptul că ce valori neestimabile distrug.Sebeș Laszlo plângea după cărți,dar nu mai a avut putere să oprească hoarda comunistă din sat.L-au băgat într-o încăpere 1,50/4m și trăia ultimii ani din mila consătenilor,umblând din casă în casă cu o straiță.
Sub conac se află o pivniță boltită pe toată suprafața conacului.În pivniță funcționa până în anii 2000 un bar.Acum nu este folosit.Majoritatea terenurilor din partea vestică și sud vestică a satului era proprietatea familiei Sebeș.Gardul frontal al conacului era zidit din cărămidă cu două intrări,în anii 60 au turnat un zid de sprijin din beton.Pe acest zid este construit gardul actual.
